Tratatul de Pace cu Bulgaria de la Neuilly sur Seine

Carte poștală din Neuilly

      Delegația Bulgariei, stat învins și acuzat de 76 de crime de război, a fost primită cu răceala la Conferința de Pace de la Paris. La răceală s-a adăugat dezaprobarea explicită, odată cu apariția raportului Comisiei asupra responsabilităților autorilor războiului, raport ce prezenta atrocitățile comise de armatele Puterilor Centrale, Bulgaria având exemple de teribile abuzuri, înfometarea populației civile, omorârea ostaticilor, forțarea la prostituție a femeilor și multe alte cruzimi, comise în teritoriile ocupate de la popoarele vecine: sârb, grec și român.

      Delegația română a cerut, și primit, revenirea la granița comună româno-bulgară din anul 1913, după cel de-al doilea război balcanic, fiindu-i restituite Dobrogea și Cadrilaterul ocupate în 1916 de către statul bulgar, iar protestele delegației bulgare privind Dobrogea de Sud nu au fost luate în considerare.

Hartă - La Dobroudja d'apres la carte ethnographique de la Turquie d'Europe et des états vassaux autonomes par G. Lejean Gotha Justus Perthes 1861

Hartă a  Dobrogei realizată după harta etnografică a părților europene din Turcia și a statelor vasale autonome de către  G. Lejean Gotha Justus Perthes 1861, AMAE

Hartă - La Dobroudja d’apres H. Kiepert, Volker und Sprachen von Oesterreich und der Unter Donau Landern Berlin 1869

Hartă a Dobrogei realizată de H. Kiepert, Volker und Sprachen von Oesterreich und der Unter Donau Landern Berlin 1869, AMAE

Hartă - La Dobroudja d'après la carte ethnographique par Paul Langhans 1915 Gotha Justus Perthes

Hartă a Dobrogei realizată după harta etnografică a lui  Paul Langhans 1915 Gotha Justus Perthes, AMAE

Hartă - Dobroudja d'après la carte ethnographique des Slaves occidentaux det de la Russie occidentale. par Prof. T. V. Florinski (Edition de la Societe Slave de bienfaisance) Kiev 1911

Hartă a Dobrogei realizată după harta etnografică a slavilor occidentali din Rusia Occidentală, de către Prof. T. V. Florinski (Edition de la Societe Slave de bienfaisance) Kiev 1911, AMAE

      România primea prin Tratatul de la Neuilly reparații de la statul bulgar, care, în perioada ocupației, jefuise Dobrogea și nu numai, despăgubiri ce însemnau animale: tauri, vaci de lapte, cai, oi – mare parte luate din teritoriul românesc -, cărbune, lemn, locomotive, dar și sume de bani.
      În lunile septembrie-octombrie 1919, în care s-a negociat tratatul cu Bulgaria, Marile Puteri au făcut presiuni asupra delegației române, dar și asupra guvernului român, legând semnarea tratatului cu Bulgaria de cel cu Austria și de Tratatul minorităților, care nu fuseseră semnate de către Ion I.C. Brătianu la 10 septembrie 1919, nici de un alt reprezentant al României.
      Pe 15 noiembrie, Consiliul Suprem dă un ultimatum în termeni duri statului român, ce era somat să semneze „fără discuții, fără rezerve și fără condiții” Tratatul cu Austria și Tratatul minorităților, altfel nu va semna nici tratatul cu Bulgaria, aflat în stadiul final. Guvernul Văitoianu refuză să dea curs ultimatumului și răspunde că acesta nu era în spiritul alianței din 1916, protestele românești fiind legate nu de respectarea drepturilor minorităților, pe care statul român o afirma, ci de posibile ingerințe ale altor state în problemele interne ale Regatului Român.
      În urma acestor divergențe majore, guvernul Văitoianu cădea la 30 noiembrie, iar România cerea un nou răgaz pentru semnare, până la numirea unui nou cabinet . La 1 decembrie 1919 era numit guvernul condus de către Alexandru Vaida-Voevod, guvern care trebuia să deblocheze situația și să ajungă la un compromis cu Cei Patru.

Frescă reprezentând semnarea Tratatului de Pace cu Bulgaria

Frescă reprezentând semnarea Tratatului de Pace cu Bulgaria

Semnarea Tratatului de pace de la Neuilly cu Bulgaria

Semnarea Tratatului de pace de la Neuilly cu Bulgaria

     În această atmosferă încărcată, în care doleanțele statului român privind independența sa, neamestecul în legislația internă și în comerț, fuseseră privite ca fiind „exagerate” de către Consiliul Suprem, a avut loc semnarea celor trei tratate la 9 decembrie 1919: Tratatul de la Saint-Germain en Laye cu Austria, Tratatul minorităților și Tratatului de la Neuilly sur Seine cu Bulgaria.

     Rezistența românească încetase, iar diplomații români reușiseră doar obținerea unor concesii minime de la Consiliul Suprem.

Ministru de Externe bulgar, Teodor Todorov, părăsind palatul după semnarea Tratului de Pace

     Tratatul a fost semnat de către Victor Antonescu, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris, și de către generalul Constantin Coandă, general de Corp de Armată, fost președinte al Consiliului de Miniștri.

Depunerea instrumetelor de ratificare a Tratatului de Pace cu Bulgaria, Paris, 4 septembrie 1920

Depunerea instrumentelor de ratificare ale Tratatului de Pace cu Bulgaria, Paris, 4 septembrie 1920, AMAE