Constantin Stere (1865-1936)

Publicat pe Publicat în Personalități Basarabia

Om politic basarabean; membru din liceu în mișcarea narodnicistă din Rusia, arestat pentru activitate revoluționară, judecat și condamnat, închis în Siberia (1886-1892). După detenția din Siberia vine la Iași unde urmează Dreptul la Universitatea din Iași, apoi începe o carieră didactică, ajungând profesor universitar și chiar rector. În perioada ocupației germane s-a stabilit la București. Pactizează cu ocupantul, fiind un dușman învederat al oricărei alianțe cu Imperiul Țarist. Alege, după dezastrul din toamna anului 1916 să treacă în tabăra filogermană. Alexandru Marghiloman nota în volumul III al notelor sale politice din anul 1918 la pagina 286: „Stere îmi spune cu căldură un proect de alianță personală cu împăratul Wilhelm.

Am avea aici un vice-rege și am avea avantagiul unei guvernări căreia Australia și Canada i-au apreciat binefacerile. O Românie tare nu se poate face cu o monarhie care tremură în fața partidelor. Dinastia nu are la noi puterea tradițiilor. Trebuie doar să-și ia puterile din afară”, vizitând chiar Berlinul pentru a fi artizanul noii Românii cu Basarabia și condusă direct de Wilhelm I al Germaniei.

Basarabean fiind, participă la negocierile duse la București cu reprezentanții Sfatului Țării, în februarie/martie 1918, cu privire găsirea momentului oportun pentru unirea Basarabiei. Pleacă la Chișinău, se implică în negocieri cu toate facțiunile. A fost ales membru al Sfatului Țării (27 martie – 25 noiembrie 1918), apoi, după unire, președinte al acestuia (2 -25 aprilie 1918). A avut o contribuție majoră la negocierea și realizarea unirii Basarabiei, la dinamizarea, în doar câteva zile, a vieții politice basarabene și hotărârea unirii. A fost decorat de regele Ferdinand, la 30 martie/12 aprilie 1918, cu ordinul „Steaua României”, fiindu-i iertate greșelile trecutului și recunoscut rolul în Unirea Basarabiei cu România. A fost ales deputat de Soroca în primul Parlament al României Mari.